- nemérnic
- adj. m., s. m., pl. nemérnici; f. sg. nemérnicã, g.-d. art. nemérnicei, pl. nemérnice
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
nemérnic
Look at other dictionaries:
nemernic — NEMÉRNIC, Ă, nemernici, ce, adj., s.m. şi f. 1. (Om) ticălos, infam, mârşav. ♦ (Om) de nimic, fără valoare; nevrednic, neputincios. 2. (pop.) (Om) vrednic de milă, sărman. 3. (înv.) (Om) străin, pribeag, pripăşit. – Din sl. namĕrĩnŭ care vine .… … Dicționar Român
nemernicie — NEMERNICÍE, (1) nemernicii, s.f. 1. Faptă nedemnă, comportare mârşavă; josnicie, ticăloşie, infamie. 2. (pop.) Starea celui nemernic (2); mizerie, neputinţă. – Nemernic + suf. ie. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98 NEMERNICÍE s. v.… … Dicționar Român
ticălos — TICĂLÓS, OÁSĂ, ticăloşi, oase, adj., s.m. şi f. 1. (Persoană) care comite fapte reprobabile; nemernic. 2. (înv.) (Persoană) care se găseşte într o stare jalnică; (om) vrednic de milă, sărman, nenorocit. – Ticală (înv. mizerie , et. nec.) + suf.… … Dicționar Român
mizerabil — MIZERÁBIL, Ă, mizerabili, e, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Om) ticălos, nemernic, infam. 2. adj. Lipsit de (orice) valoare, de însemnătate; de calitate foarte proastă. 3. adj. Care se află într o stare foarte proastă, vrednică de plâns;… … Dicționar Român
infam — INFÁM, Ă, infami, e, adj. (Adesea substantivat) Care merită dispreţul societăţii, care trebuie înfierat; ticălos, josnic. mârşav. ♦ fig. Oribil, groaznic. – Din fr. infame, lat. infamis. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 Infam ≠… … Dicționar Român
ignobil — IGNÓBIL, Ă, ignobili, e, adj. (livr.) Josnic, infam, mârşav, abject. – Din fr. ignoble, lat. ignobilis. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Ignobil ≠ nobil, onest Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime IGNÓBIL adj … Dicționar Român
nemeri — NEMERÍ vb. IV v. nimeri. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 nemerí (nemerésc, nemerít), vb. – 1. A lovi la ţintă, a ţinti. – 2. A lovi unde trebuie. – 3. A afla, a întîlni. – 4. A veni din întîmplare. – 5. (refl.) A se petrece, a … Dicționar Român
pălăvatic — PĂLĂVÁTIC, Ă, pălăvatici, ce, adj. (reg.) 1. Nemernic, ticălos. 2. Zănatic, uşuratic. ♦ (Substantivat) Persoană care vorbeşte anapoda, fără rost; palavragiu. – cf. bg. p a l a v neastâmpărat . Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
spurcat — SPURCÁT1 s.n. 1. Faptul de a (se) spurca. 2. (reg.; concr.) Excremente. – v. spurca. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SPURCAT2 Ă, spurcaţi, te, adj. 1. Murdar; respingător, scârbos, scârnav. ♦ fig. (Despre vorbe) Trivial, vulgar. ♢ … Dicționar Român
străin — STRĂÍN, Ă, străini, e, adj., s.m. şi f. (Persoană) care face parte din populaţia altei ţări decât aceea în care se află sau trăieşte; (om, fiinţă) care este originară din altă regiune, localitate etc. decât aceea în care se află sau locuieşte,… … Dicționar Român
